luni, 9 februarie 2009

Istoria asigurărilor în România - articol scris de Dr. Decebal Manole BOGDAN

Istoria asigurărilor se pierde în negura vremurilor[1]. La început asocierea s-a făcut fără a exista o formă de reglementare şi de organizare scrisă, mecanismul de întrajutorare era transmis prin viu grai între generaţii de membri ai colectivităţii.
Pe măsură ce societatea a evoluat au rămas şi urme ale acestor sindicate de întrajutorare ca forma primară a asigurării, prin izvoare scrise.
Cercetările în domeniul istoriei asigurărilor din ţara noastră[2] au scos în evidenţă apariţia primelor forme de asigurare încă din secolul al XVII-lea. Sătenii unei comunităţi contribuiau fiecare la acoperirea pierderii unui animal aparţinând unuia dintre membrii. Animalul pierit prin accidentare sau alte cauze decât bolile contagioase, era sacrificat, iar carnea rezultată era împărţită între membri colectivităţii care contribuiau cu sume variabile. Păgubitul, îşi recupera parte din valoarea animalului. Mecanismul acestei întrajutorări se numea „Hopşa”. Primele forme organizate de asigurare se întâlnesc în TRANSILVANIA, în secolul al XIV-lea la breslele de meşteşugari. Aceştia erau obligaţi la plata unei cotizaţii periodice. Din fondurile strânse se suportau cheltuielile de înmormântare la decesul unui membru al colectivităţii şi plata unor ajutoare pentru unii membrii mai săraci.

Nu ne propunem să facem un istoric detailat al asigurărilor de la primele forme de întrajutorare în cadrul comunităţilor săteşti. Până în anul 1930 România a fost singurul stat din Europa lipsit de o lege care să reglementeze industria asigurărilor. Până la Legea timbrului din anul 1927 contractele şi poliţele de asigurare nu erau sub protecţia legii care să apere atât interesele asiguratului cât şi ale asigurătorilor. Din acest motiv a fost o perioadă când societăţile de asigurare se înfiinţau şi activau clandestin făcând concurenţă neloială, practicând prime de asigurare scăzute care nu acopereau riscurile asigurate. Din această cauză a urmat falimentul reuşind să compromită ideea de asigurare. La 07 iulie 1930 s-a promulgat în Monitorul Oficial, Legea nr.216 din 1930 pentru constituirea şi funcţionarea întreprinderilor private de asigurare şi reglementarea contractului de asigurare.

În anul 1948 pe lângă întreprinderile din industrie, s-au naţionalizat[3] şi societăţile de asigurare care au trecut în proprietatea statului cu toate activele şi pasivele lor, fiind integrate economiei planificate. Societăţile de asigurare naţionalizate au fost enumerate in lista anexa XXVIII[4], prezentată mai jos:

Denumirea întreprinderii:
1. Asigurarea Romaneasca Bucureşti
2. Agricola Fonciera Bucureşti
3. Caledonian Romana Bucureşti
4. Compania de Asigurare Bucureşti
5. Dacia Romania Bucureşti
6. Generala Bucureşti
7. Nationala Bucureşti
8. Prima Ardeleana Cluj
9. Prima societate de inmormantare Braşov
10. Steaua Romaniei Bucureşti
11 Adriatica (reprezentanta) Triest-Bucureşti
12. Metropola Bucureşti
13. Standard Bucureşti
14. Vulturul Bucureşti
15. Minerva Cluj

Societăţile de asigurare au funcţionat în vechea organizare până la 01 septembrie 1949 când au fost puse în lichidare[5]. Pe ziua publicării decretului nr. 362 din 01 septembrie 1949, toate întreprinderile şi societăţile de asigurare, prevăzute într-o listă anexă ce făceau parte integranta din decret, se considerau dizolvate de drept şi îşi încetau activitatea, intrând în lichidare. Nu s-a respectat nici o procedura legală în vigoare la aceea data, decât dispoziţiunile actului normativ (decretului).
La aceeaşi dată, Societatea Comerciala de Stat de Asigurări (C.A.S.), îşi înceta activitatea de asigurare şi se limita numai la operaţiuni de reasigurare, decretul Nr. 16 din 1949, art. 2, modificându-se in acest sens.
Lichidarea întreprinderilor şi societăţilor de asigurare, prevăzute mai jos, s-a făcut numai în baza normelor din decret, fără a fii respectate dispoziţiunile statutelor, codului de comerţ şi orice alte legi sau dispoziţiuni în vigoare referitoare la lichidare.
Următoarele întreprinderi de asigurare au fost lichidate: Adriatica (Reprezentanta ) - Trieste, Bucureşti; Agricola Fonciera - Bucureşti; Asigurarea Românească - Bucureşti; Generala - Bucureşti; Prima Ardeleana - Cluj; Standard - Bucureşti şi Vulturul - Bucureşti. Procedura de lichidare s-a făcut printr-un lichidator pentru fiecare întreprindere de asigurare, numit prin decizie ministerială de către Ministerul Finanţelor si publicata într-un ziar de mare tiraj.
Societăţile de asigurare: Compania Europeana de Asigurare a Mărfurilor şi Bagajelor - Bucureşti; Dacia Romania - Bucureşti; Naţionala - Bucureşti; Steaua României - Bucureşti; Transsylvania - Sibiu; Vatra Dornei - Bucureşti; Victoria - Bucureşti, au fost lichidate de către doi lichidatori desemnaţi de către adunarea generala extraordinara a acţionarilor şi anume, unul recomandat de către partea sovietică şi al doilea de către partea românească, procesul-verbal denumirea lichidatorilor publicându-se fără nici o alta formalitate decât viza Ministerului Finanţelor, într-un ziar de mare tiraj din Capitala.
Pe data numirii lichidatorilor a încetat mandatul administratorilor, respectiv directorilor, care au predat imediat lichidatorilor întregul patrimoniu, registrele şi întreaga arhiva a întreprinderii, precum si gestiunea de la ultimul bilanţ pana la data predării, încheindu-se un proces-verbal de predare-primire. Nerespectarea acestor obligaţii atrăgea după sine pedeapsa cu închisoarea.
In perioada de lichidare, lichidatorii au fost obligaţi în primul rând să predea Societăţii Generale Sovieto-Române de Asigurări, pe acţiuni, "SOVROMASIGURARE", oricând la cererea acesteia, averea mobilă şi imobilă care îi va fi necesară, precum şi portofoliile de asigurări pentru toate ramurile, împreuna cu rezervele tehnice si matematice calculate la 15 Septembrie 1949.
Până la 30 Septembrie 1949, Societatea Comerciala de Stat de Asigurări (C.A.S.) a fost obligată să predea întreg portofoliul asigurărilor proprii si pe cel al asigurărilor încheiate de fosta Regie Autonomă a Asigurărilor de Stat (R.A.A.S.), împreună cu rezervele tehnice şi matematice calculate la 30 Septembrie 1949, Societăţii Generale Sovieto-Române de Asigurări, pe acţiuni, "SOVROMASIGURARE".
De la data publicării decretului, s-au desfiinţat de drept toate contractele, convenţiile, angajamentele şi înţelegerile scrise sau verbale, fie individuale, fie colective, fie rezultând din legi sau decizii, între întreprinderile şi societăţile intrate in lichidare pe de o parte si reprezentanţi, agenţi, achizitori, încasatori, sub orice forma ar activa ei.
Creditorii sau orice alta parte interesata au fost obligaţi să-şi formuleze pretenţiile referitoare la drepturile lor, in termen de 30 zile, iar cei domiciliaţi sau cu sedii în străinătate, in termen de 90 zile. Asiguraţii care nu au reclamat sumele asigurate in termenul prevăzut au pierdut dreptul de a mai primi şi asigurările s-au considerat prescrise.
Singurul capital străin acceptat de conducerea politică la aceea vreme a fost cel sovietic prin societatea „SOVROM - ASIGURARE”, înfiinţată în această perioadă. Se considera înfiinţată[6] de la data de 29 iulie 1949 "Societatea Generala Sovieto-Română de Asigurări , pe acţiuni "SOVROMASIGURARE"., ea funcţionând pe baza actului constitutiv şi statutelor care făceau parte integranta din prezentul decret. Societatea s-a constituit prin derogare de la dispoziţiunile Codului de Comerţ si celorlalte legi speciale, Societatea "SOVROMASIG" se considera legal constituita fără a mai fi necesara autentificarea actelor sau îndeplinirea oricărei alte formalităţi.
Din anul 1952 s-a creat Administraţia Asigurărilor de Stat – ADAS[7] ca instituţie specializată în activitate de asigurare, reasigurare şi comisariat de avarie. Normele şi regulamentele de funcţionare precum şi condiţiile generale şi speciale de asigurare, tarifele de prime, sumele asigurate au fost emise de către Ministerul Finanţelor, activitatea devenind monopol de stat pentru o perioadă de 38 de ani.
Din anul 1990[8], pe lângă cele trei societăţi de asigurare înfiinţate pe baza activului şi pasivului din ADAS, denumite S.C. ASIGURAREA ROMÂNEASCĂ S.A (ASIROM), S.C. ASTRA S.A. şi Agenţia de Comisariat de Avarie S.C. CAROM S.A, s-au înfiinţat mai multe societăţi cu capital privat.
În luna septembrie 1990 este înfiinţată prima societate de asigurări cu capital integral privat, S.C. UNITA S.R.L. cu sediul în Timişoara. UNITA şi-a început activitate în luna ianuarie prin practicarea asigurărilor mixte de viaţă cu acumulare de capital. Capitalul social fiind de 100.000 lei ca pentru orice alt agent economic din economia României. Vidul legislativ nu impunea restricţii de solvabilitate, norme prudenţiale în domeniul asigurărilor. Societatea este achiziţionată de grupul WIENER STADTISCHE în anul 2000. Poziţia de pe piaţă, consolidată prin integrarea într-un grup financiar important, face ca acesta sa îşi consolideze poziţia achiziţionând companii de calibru mai mic. Una dintre absorbţii va fi compania de asigurări AGRAS-OMNIASIG, care deţine o importanta cota din piaţa asigurărilor agricole, având de asemenea rezultate notabile la asigurările auto.
Anul 1992 aduce pe piaţa asigurărilor societăţile de asigurare AGRAS, ARDAF, ROUMANIE ASSURANCE INTERNATIONAL, etc.
In anul 1993 se înfiinţează societăţile ASIGURAREA ANGLO - ROMANA, GENERALA ASIGURĂRI (care în anul 1999 şi-a schimbat numele în GENERALI ASIGURĂRI), etc.
Societăţile ASITRANS, ASIGURĂRI ION TIRIAC - ASIT (care în anul 2000 şi-a schimbat numele în ALLIANZ TIRIAC ASIGURĂRI, prin cumpărarea pachetului majoritar de acţiuni de către compania ALLIANZ din Germania), ARINCO SOCIETATE DE ASIGURĂRI (care ulterior îşi schimba numele în INTERAMERICAN ROMANIA ASIGURĂRI), SAR TRANSILVANIA, s-au înfiinţat în anul 1994.
In anul 1995 se înfiinţează societăţile ASIGURAREA POPULARA ROMANA (care în anul 2001 şi-a schimbat numele în ASIGURARE REASIGURARE AGI - ROMANIA, prin cumpărarea pachetului majoritar de acţiuni de compania AGI din Germania), OMNIASIG (prin cumpărarea portofoliului societăţii MONDRAGON, înfiinţată în 1992), SARA - ASIG (care în anul 1996 şi-a schimbat numele în SARA MERKUR, prin cumpărarea pachetului majoritar de către compania MERKUR VERSICHERUNG din Austria),etc.
Pentru prima dată pe piaţa asigurărilor din România apare ideea de banca-asigurare, în anul 1992, prin crearea Banca de Export Import a României - EXIMBANK care are ca principal obiect de activitate asigurare şi garantarea creditelor în operaţiunile de export-import. Capitalul acesteia fiind integral românesc, majoritar de stat, statutul acesteia fiind modificat prin Legea specială nr. 96 din anul 2000. Scopul instituţiei fiind de susţinere a activităţii de comerţ exterior. Din anul 1996 în peisajul bankassurance-lui apare şi societatea ASIBAN societate de asigurare şi reasigurare, a cărei acţionari sunt BCR, BRD GSG, CEC şi Institutul de informatizare feroviară.
În acelaşi timp o societate de transport internaţional îşi creează propria societate de asigurări pe principiul societăţilor captive de asigurări deschizând o portiţă şi celorlalţi potenţiali asiguraţi de pe piaţă, sub denumirea de ATLASSIB societate de asigurări, cu sediul la Sibiu, etc. ATLASSIB se transforma apoi in CARPATICA ASIG.

Prima investiţie de capital extern mai considerabil se face în anul 1997, când se înfiinţează societatea Naţionale Nederlaneden Asigurări de Viaţă (care în 1998 îşi schimbă numele în Nederlanden Asigurări de Viaţă, iar în anul 2001 îşi schimba numele în ING Nederlanden Asigurări de Viaţă) cu capital olandez. Simultan intră pe piaţă capitalul din Grecia prin înfiinţarea societăţii de asigurare GARANTA S.A.
Anul 1998 aduce pe piaţă societatea OMNIASIG ASIGURĂRI DE VIAŢĂ, iar în anul 1999 se înfiinţează societatea COMMERCIAL UNION ASIGURĂRI DE VIAŢĂ care va fi redenumită în anul 2002, AVIVA, etc.

Pentru a se coagula relaţiile dintre asigurători de pe piaţă şi a-şi apăra mai bine interesele, la iniţiativa a treisprezece societăţi de asigurare se înfiinţează în anul 1994, Uniunea Naţionala a Societăţilor de Asigurare şi Reasigurare din România - UNSAR. în prezent UNSAR are ca membri, un număr de 21 de societăţi de asigurare - reasigurare.

După anul 1990, au apărut foarte multe societăţi de intermediere în asigurări (in anul 2000 activând peste 800 de societăţi), care jucau rolul de agenţi dar şi de brokeri de asigurări (in fapt, brokeri de asigurare fiind numai câteva societăţi).

Astfel dacă în anul 1991 desfăşurau activitate de asigurare în România un număr de patru societăţi comerciale, în anul 1996 erau 47 de societăţi autorizate, un an mai târziu 55 de societăţi, iar în 1998, 64 de societăţi de asigurare.

După reorganizarea activităţii societăţilor de asigurare, în baza Legii nr.32 din anul 2000, din cele 73 de societăţi de asigurare existente pe piaţă la sfârşitul anului 2000[9], în baza avizului de funcţionare dat de Oficiul de Supraveghere a Activităţii de Asigurare din România, au mai solicitat obţinerea autorizaţiei de funcţionare potrivit noilor condiţii legislative un număr de 53 de societăţi.

Dintre acestea un număr de 46 de societăţi de asigurare au obţinut autorizaţia de funcţionare în anul 2001, trei societăţi nu au complectat documentaţia conform reglementărilor legale, trei societăţi au complectat documentaţia în 2002 şi au obţinut autorizaţia de funcţionare, iar o societate, EXIMBANK S.A. – Banca de Export Import a României îşi desfăşoară activitatea în domeniul asigurărilor în baza Legii speciale de organizare şi funcţionare nr. 96/2000.

Pe lângă aceste societăţi care funcţionau la data înfiinţării Comisei de Supraveghere a Asigurărilor şi care au solicitat autorizaţie de funcţionare în anul 2000 s-a înfiinţat o singură societate de asigurare denumită B.C.R. Asigurări.
Note de subsol:
[1] Remarcabile sunt primele documente scrise, ce consemnează asocieri în vederea asigurări, găsite în EGIPT. Tablele au fost scrise în urmă cu 6.500 de ani, de către categoria socială cea mai expusă la riscuri de accidente, cioplitorii în piatră. Aceştia, au constituit un fond mutual de întrajutorare, anticipat, pentru a acoperii pagubele pe care membrii ai colectivităţii le aveau.
[2] Administraţia Asigurărilor de Stat din România - Materiale teoretice pentru învăţământul profesional în asigurări, ediţia II – a, Bucureşti, noiembrie 1970,
[3] Legea 119 din 11 iunie 1948, pentru naţionalizarea întreprinderilor industriale, bancare, de asigurări, miniere si de transporturi. Publicat in Monitorul Oficial nr. 133 bis din 11 iunie 1948. Emitent: Ministerul Justiţiei
[4] Anexa XXVII-XXIX din 11 iunie 1948 la Legea nr. 119 din 11 iunie 1948 pentru naţionalizarea întreprinderilor industriale, bancare, de asigurări, miniere si de transporturi .Publicat in Monitorul Oficial nr. 133 bis din 11 iunie 1948. Emitent: Ministerul Justiţiei
[5]Decretul 362 din 1 septembrie 1949 pentru disolvarea şi lichidarea întreprinderilor şi societăţilor de asigurare. Publicat in Buletin Oficial nr. 58 din 1 septembrie 1949. Emitent: Ministerul Justiţiei.
[6] Decretul 345 din 19 august 1949 pentru înfiinţarea Societăţii unice generale de asigurări Sovieto-Romana pe acţiuni, Publicat in Buletin Oficial nr. 54 din 20 august 1949. Emitent: Marea Adunare Naţională.
[7]Vezi, Decretul nr.38/1952, HCM nr.710/1952, HCM nr.831/1952, HCM nr.828/1952 şi altele.
[8]Hotărârea Guvernului României privind înfiinţarea unor societăţi comerciale pe acţiuni în domeniul asigurărilor, nr.1279 din 08 decembrie 1990 publicată în Monitorul Oficial nr.145, Partea I, din 17 decembrie 1990.
[9] Sursa - Oficiul de Supraveghere a Asigurărilor din România.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Daca ai o părere nu ezita să o scrii aici:

PRECIZARE:

Conţinutul total sau parţial al acestor articole nu poate fi preluat fără acordul autorilor. Orice informaţie preluată şi publicată se va face cu respectarea Legii drepturilor de autor prin indicarea:
- sursei http://jurnaldeasigurari.blogspot.com
- titlului articolului şi al autorului.


Persoane interesate